MÂGLÁȘ, mâglași, s. m. (Reg.) Muncitor care transportă și depozitează bolovani de sare în mâglă. – Mâglă + suf. -aș. Vezi definitia »

oácheș (oácheșe), adj. – 1. (Oaie) cu părul din jurul ochilor mai închis decît pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oacliș. Din ochi cu suf. -eș, cf. frunteș, coarneș, gureș (Pușcariu 1217; Tiktin; Candrea). În Banat, Olt. și Munt. (ALR, II, 5). S-a încercat să se explice acest cuvînt prin bg. *vakleš (Pascu, II, 183) sau vaklŭ „brunet” (Scriban); sau printr-o rădăcină oc- care ar însemna „brunet”, cf. oacăr (Pascu, Beiträge, 35). Der. ocheșică, s. f. (brunețică; oaie brumărie); ocheșea, s. f. (plantă, Tageles patula). Din rom. trebuie să provină mag. basika (Drăganu, Dacor., VII, 199), slov. vakeša, pol. bakieska. Vezi definitia »

PODÍȘ, podișuri, s. n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată și străbătută de văi prelungi. 2. (Reg.) Podeț. – Pod + suf. -iș. Vezi definitia »

BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. A-și da barișul pe ceafă = a-și pierde rușinea; a se dezonora. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: baréj, baríz s. n.] – Fr. barège. Vezi definitia »

RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. – Rădăcină + suf. -iș. Vezi definitia »