EVOCÁRE s.f. Acțiunea de a evoca și rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocație. [< evoca]. Vezi definitia »

scorburíre, scorburíri, s.f. (înv. și reg.; despre copaci) scorboroșire, găunoșare. Vezi definitia »

MOȘTENÍRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obținut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. – V. moșteni. Vezi definitia »

DISPUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută. [< disputa]. Vezi definitia »

nedepliníre s.f. (înv.) stare de realizare, de dezvoltare incompletă, dezvoltat insuficientă. Vezi definitia »