MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie. Vezi definitia »

MAMILOPLASTÍE s. f. modificare a mamelonului (1), în scop estetic. (< fr. mammilloplastie) Vezi definitia »

MEDÁLIE s.f. Piesă de metal (ca o monedă) făcută în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. [Gen. -iei. / < it. medaglia, cf. fr. médaille]. Vezi definitia »

PORENCEFALÍE s.f. Boală la copii caracterizată prin existența unor cavități deschise la suprafața creierului. [Gen. -iei. / < fr. porencéphalie]. Vezi definitia »

CONCLAMÁȚIE s. f. prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. (< lat. conclamatio, fr. conclamation) Vezi definitia »