Definita cuvantului prezență
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prezență
năstáfă s.f. sg. (reg.) fata-pădurii. Vezi definitia »
STRIGOÁICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din – strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă. Vezi definitia »
VITICOTÉCĂ s. f. colecție de soiuri de viță de vie. (< vitico/l/ + -tecă) Vezi definitia »
PEPTIDÁZĂ s.f. Enzimă care descompune peptidele. [< fr. peptidase]. Vezi definitia »
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. Vezi definitia »