RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală. Vezi definitia »

PIROLÍZĂ s. f. (Chim.) Pirogenare. – Din fr. pyrolyse. Vezi definitia »

platovíță, platovíțe, s.f. (înv.) bucată, fâșie, șuviță. Vezi definitia »

SOMIÉRĂ s. f. 1. rețea elastică de sârmă fixată într-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. bloc de piatră care susține o boltă. ◊ grindă de reazem principal pe care se sprijină grinzile secundare ale unui planșeu. (< fr. sommier) Vezi definitia »

suilárdă, suilárde, s.f. (înv.) gaură într-o piatră, în grosimea unui zid etc., pentru scurgerea apei. Vezi definitia »