taiúg s.n. (reg.) antrax. Vezi definitia »

cordiúg, s. m. – Aftă. – Var. cord(i)uc, curduc. Rut. kordjuk (DAR). În Mold. Vezi definitia »

CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj. Vezi definitia »

MĂIUG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai². ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai + suf. -iug. Vezi definitia »

CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge]. Vezi definitia »