ARPENTÓR, arpentori, s. m. Tehnician care se ocupă cu arpentajul. – După fr. arpenteur. Vezi definitia »

RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [< radio- + emițător]. Vezi definitia »

BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Behăi + suf. -tor. Vezi definitia »

dezvoltator Vezi definitia »

COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur]. Vezi definitia »