Definita cuvantului priință
PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu priință
AUTOFAGOCITÓZĂ s. f. absorbție, distrugere a celulelor de către fagocitele propriului organism. (< fr. autophagocytose) Vezi definitia »
în partea ailaltă / ailantă expr. (în perioada comunistă) în Occident. Vezi definitia »
TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure. Vezi definitia »
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu ritm viu, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. Vezi definitia »
SÓLĂ1, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. Vezi definitia »