bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”. Vezi definitia »

făcăleț, făcălețe s. n. penis. Vezi definitia »

hârgáț, hârgáți, s.m. (reg., înv.) acaț, salcâm, mălin. Vezi definitia »

GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol². – Gol² + suf. -uț. Vezi definitia »

CLOȚ, cloțuri, s. n. Spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări). – Cf. germ. Klotz. Vezi definitia »