Definita cuvantului voluntar
VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voluntar
luzar,distrus,oagar Vezi definitia »
AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroserie deschisă sau decapotabilă, folosit de obicei la transportul interurban în comun (mai ales în excursii) al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocar. Vezi definitia »
PAPETÁR I. s. m. fabricant, vânzător de articole de papetărie. II. adj. care servește la fabricarea hârtiei; obținut din fibre de paste celulozice. (< papetărie) Vezi definitia »
căzlár (câzlár), căzlári (câzlári), s.m. (înv.) eunuc, paznic în Haremul Sultanului. Vezi definitia »
OMILIÁR, omiliare, s. n. Carte bisericească care conține omilii. [Pr.: -li-ar] – Omilie + suf. -ar. Cf. fr. homiliaire. Vezi definitia »