Definita cuvantului protodoric
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI a. Cr. – Din fr. protodorique.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu protodoric
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice Vezi definitia »
Htonic (χθδνιος -pământesc) este un termen care în mitologie se referă la specificul unor divinități, fie de obârșie telurică, fie cu sediul subteran și în orice caz legate de cultul pământului; astfel Gaia este o divinitate htonică prin excelență, dar și zeii infernali, ca Hades, sau agrari, ca Demetra. Vezi definitia »
MASÓNIC, -Ă, masonici, -ce, adj. Francmasonic. – Din fr. maçonnique. Vezi definitia »
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1. ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique. Vezi definitia »
TRAFÍC s. n. 1. transport de mărfuri sau de persoane pe o anumită cale de comunicație și la un interval de timp dat. ◊ comerț ilicit. ♦ ~ de influență = negociere a trecerii de care se bucură cineva pe lângă o persoană influentă. 2. totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice și în condiții date. (< fr. trafic) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z