GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol²; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol², lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol² + suf. -iciune. Vezi definitia »

ȚORȚOÁNE s.f. pl. v. zorzoane. Vezi definitia »

abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio) Vezi definitia »

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Fil.) Enunț care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. Vezi definitia »

INCLUZIÚNE, incluziuni, s. f. 1. Particulă de metal străin conținută în masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricație al unei piese, datorat prezenței unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate în masa ei. 2. (Mat.) Proprietate care constă în faptul că orice element al unei mulțimi date aparține și altei mulțimi. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. inclusion, lat. inclusio, -onis. Vezi definitia »