ÎNVĂȚĂTURĂ, (1, 4) învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat. ♦ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși. – Învăța + suf. -ătură. Vezi definitia »

PODNÓJĂ s. f. v. podnojie. Vezi definitia »

SUPIÉRĂ s. f. castron pentru servit supa la masă. (< fr. soupière) Vezi definitia »

ETILÉNĂ s.f. (Chim.) Gaz incolor și inflamabil compus din carbon și din hidrogen, care se folosește în industrie. [< fr. éthylène]. Vezi definitia »

FILOEMBRIOGENÉZĂ s. f. evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare. (< fr. phyloembryogenèse) Vezi definitia »