Definita cuvantului proclitic
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proclitic
ORTORÓMBIC, -Ă adj. (despre o prismă dreaptă) care are ca bază un romb. (< fr. orthorhombique) Vezi definitia »
POLICÁRPIC, -Ă, policarpici, -ce, adj. (Bot.) 1. (Despre fruct) Format din mai multe carpele. 2. (Despre plante perene) Care produce semințe, succesiv, un șir de ani. – Din fr. polycarpique. Vezi definitia »
OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus. Vezi definitia »
MEZOGÁSTRIC, -Ă, mezogastrici, -ce, adj. (Anat.) Referitor la mezogastru, al mezogastrului. – Din fr. mésogastrique. Vezi definitia »
PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”. Vezi definitia »