Definita cuvantului veronică
VERONÍCĂ3 s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu veronică
ANATOXÍNĂ s. f. toxină care, atenuată prin căldură și formol, și-a pierdut toxicitatea. (< fr. anatoxine) Vezi definitia »
PLUVIOGRÁMĂ, pluviograme, s. f. (Met.) Diagramă obținută la pluviograf. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviogramme. Vezi definitia »
GESTÁNTĂ adj., s. f. gestă1. (< it. gestante) Vezi definitia »
ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata). Vezi definitia »
AUTOCOMÁNDĂ s.f. Comandă automată. [Cf. fr. autocommande]. Vezi definitia »