ALEGÁȚIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, var. alegațiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio]. Vezi definitia »

HIEROGAMÍE s. f. împreunare a unui zeu cu o zeiță sau a două principii de sex opus, care figurează într-un mare număr de religii. (< fr. hiérogamie) Vezi definitia »

IMPRÉSIE s. f. efect produs în conștiință de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire. ♦ a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ă că = a părea că. ◊ senzație; părere. ♦ a avea ă că... = a bănui, a crede că... ◊ (pl.) păreri, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). (< fr. impression, lat. impressio) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

HEPATOTOMÍE s. f. incizie a ficatului. (< fr. hépatotomie) Vezi definitia »