halál s. n. – 1. Dar, cadou. – 2. Mulțumire, recunoștință. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. Primele două sensuri sînt înv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de bine”, bg. halal da e „să fie cu noroc”; echivalează cu sp. „enhorabuena”. Vezi definitia »

AVIONÁL s. n. Aliaj de aluminiu cu cupru, magneziu, mangan și siliciu, folosit în construcții aeronautice. Vezi definitia »

BIENÁL, -Ă, bienali, -e, adj. 1. Care durează doi ani. ♦ (Despre plante) Care dă recolte la doi ani după semănare. 2. Adj., s. f. (Întrunire, consfătuire etc.) Care are loc o dată la doi ani. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biennal, lat. biennalis. Vezi definitia »

BRAHIÁL, -Ă. brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Fr. brachial (lat. lit. brachialis). Vezi definitia »

VÓLEI-BAL s.n. v. volei. Vezi definitia »