Definita cuvantului procurator
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu procurator
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator. Vezi definitia »
scăldătór, scăldătoáre, s.m., f. și n. 1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere; baie. 2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură. 3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare. 4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei copiii; scaldă, scăldare; cristelniță. 5. (s.f.; fig.; în sintagma) scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară). Vezi definitia »
UREDOSPÓR s.m. (Biol.) Spor produs de rugina grâului și care răspândește această boală. [< fr. urédospore, cf. lat. uredo – rugină, gr. spora – sămânță]. Vezi definitia »
CALANDRÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la calandru. [Cf. fr. calandreur]. Vezi definitia »
DEGUSTĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile. (< fr. dégustateur) Vezi definitia »