Definita cuvantului procurator
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu procurator
născocór, născocoáre, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care crede că știe orice; fanfaron, încrezut. Vezi definitia »
SUPERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Așezat în partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apă) Care se află spre izvor. 2. Care are un loc înalt (într-o ordine, într-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebește prin calități, prin merite deosebite; care este la un nivel mai înalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe. // s.m. și f. Cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie față de cei pe care îi are în subordine; cel care are un grad mai mare decât altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. supérieur]. Vezi definitia »
REOFÓR s. m. fir al unei pile electrice. (< fr. rhéophore) Vezi definitia »
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre Vezi definitia »
puntea suspinelor expr. (la gimnastică) bârnă; proba de bârnă. Vezi definitia »