PRÓBĂ s.f. 1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♦ Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< lat. proba]. Vezi definitia »

PROTEOLÍZĂ s.f. Hidroliza proteinelor. [< fr. protéolyse]. Vezi definitia »

NIMÍCĂ pron. neg., adv., s. f. v. nimic. Vezi definitia »

hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. – Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna). Vezi definitia »

MĂRĂCÍNĂ s. f. v. mărăcine. Vezi definitia »