LEGÍST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste) Vezi definitia »

REGALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al regalității; monarhist. (după fr. royaliste) Vezi definitia »

SEMIFINALÍST, -Ă, semifinaliști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată prin etape succesive într-o competiție sportivă până la faza care precedă finala; participant la o semifinală. – Semi- + finalist. Vezi definitia »

INSTRUMENTALÍST, -Ă, instrumentaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al instrumentalismului. – Din engl., germ. instrumentalist. Vezi definitia »

ESCAPÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al escapismului. (< engl. escapiste) Vezi definitia »