GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. Vezi definitia »

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț. Vezi definitia »

1.hoț de codru; 2. om nemilos, rău la suflet; 3.poreclă dată țiganilor ( Glossar- Snoava populară românească, vol.III, ed. Minerva, București, 1987, pag.801) Vezi definitia »

hoidréț, hoidréți, s.m. (reg.) însoțitorul, ghidul orbului. Vezi definitia »

CHIBUȚ v. kibuț. Vezi definitia »