ISOSCÉL, isoscele, adj. (Despre un triunghi) Care are două laturi egale; (despre un trapez) ale cărui laturi neparalele sunt egale. – Din fr. isocèle, lat. isosceles. Vezi definitia »

a da comoara lui Mendel expr. (cart.) a juca cu cărți însemnate. Vezi definitia »

tovél s.n. (reg.) topor mic. Vezi definitia »

CHISÉL s.n. Preparat culinar specific bucătăriei rusești și scandinave, din piure sau sirop de fructe roșii (fructe de pădure, căpșune, zmeură), legat cu amidon; servit cald sau rece, decorat cu frișcă; rus. kissel. Vezi definitia »

MENESTRÉL s.m. Poet-muzicant medieval, care colinda castelele cântând și recitând poezii; (p. ext.) cântăreț popular. [< fr. ménestrel, cf. lat. pop. ministerialis – slujitor]. Vezi definitia »