INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din fr. interprétatif. Vezi definitia »

INTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus) Vezi definitia »

EMOTÍV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo) Vezi definitia »

REITERATÍV, -Ă adj. repetat. (< fr. réitératif) Vezi definitia »

NAÍV, -Ă adj. 1. Simplu, încrezător; candid; sincer, neprefăcut. ◊ Artă naivă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă a lucrurilor, ființelor etc., așa cum se impun ele atenției imediate a artistului. 2. (Peior.) Simplist, prostuț; copilăresc. // s.m.pl. Pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc. [Pron. na-iv. / < fr. naïf, cf. lat. nativus – natural, înnăscut]. Vezi definitia »