OTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ureche”, „de urechi”, „auditiv”. [Var. ot-. / < fr., it. oto-, cf. gr. ous, otos]. Vezi definitia »

LEGÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Continuu, susținând sunetul unei note până ce se atacă nota următoare. [< it. legato]. Vezi definitia »

BROZ TITO, Iosip v. Tito, Iosip Broz. Vezi definitia »

SANBENÍTO s.n. invar. Tunică galbenă făcută din pânză de sac, care se punea celor condamnați de inchiziție. ♦ Condamnare. [< it. sanbenito, sp., fr. san-benito]. Vezi definitia »

QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it. Vezi definitia »