GLĂSUÍRE, glăsuiri, s. f. Acțiunea de a glăsui și rezultatul ei. ♦ Loc. adv. Într-o glăsuire = cu toții; de comun acord. – V. glăsui. Vezi definitia »

ciúcure (ciúcuri), s. m. – 1. Moț, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Țurțur de gheață. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc „smoc,” pe baza unui pl. astăzi puțin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Gáldi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puțin probabilă der. propusă de DAR, din lat. ciccum ‹ gr. ϰίϰϰος „partea cărnoasă a rodiei” (cf. REW), sau de la dim. său *cicculum (Pușcariu, Studii istrorom., II, 226). Der. ciucuri, vb. (a face ciucuri); ciucurar, s. m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adj. (moțat); ciucuros, adj. (cu multe ornamente); înciucura, vb. (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur „nod”. Vezi definitia »

DESCĂLECÁRE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s. f.] – V. descăleca. Vezi definitia »

ÎNCAZARMÁRE s.f. Acțiunea de a încazarma și rezultatul ei. [< încazarma]. Vezi definitia »

ȘERPUÍRE, șerpuiri, s. f. Faptul de a șerpui; șerpuială; sinuozitate. – V. șerpui. Vezi definitia »