CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară. Vezi definitia »

RIZICULTÚRĂ s. f. cultura orezului. (< fr. riziculture) Vezi definitia »

grădiniță, grădinițe s. f. (intl.) institut de reeducare a minorilor. Vezi definitia »

PLANÉZĂ s.f. (Geol.) Platou de bazalt, triunghiular, situat între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. [< fr. planèze]. Vezi definitia »

FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis). Vezi definitia »