CULTIVÁRE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva. Vezi definitia »

IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta. Vezi definitia »

ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. 1. Acțiunea de formare e eluviilor. 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol. [Pr.: -vi-o] – După fr. éluvionnement. Vezi definitia »

subcârmuíre, subcârmuíri, s.f. (înv.) organ de conducere și administrare al unui plai și al unei plase, care era condus de un subcârmuitor; clădirea și personalul acestui organ. Vezi definitia »

lumînáre (lumînắri), s. f. – 1. Lumină. – 2. Făclie, faclă. – Var. mr. luminare, megl. luminare, megl. luminari. Lat. lumĭnare (Pușcariu 992; Candrea-Dens., 1015; REW 5162); ar putea fi și un der. intern, din lumina. – Der. lumînărar, s. m. (fabricant de lumînări); lumînărărie, s. f. (magazin de lumînări); lumînărică, s. f. (lumînare; un joc de copii; plantă, Verbascum thapsus). Cf. lume, lumină. Vezi definitia »