preféct (prefécți), s. m. – Guvernator, inspector. Lat. praefectus, sec. XIX. Nume introdus, împreună cu funcția, de Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859. – Der. prefectură, s. f.; prefectoral, adj.; subprefect, s. m.; subprefectură, s. f., toate. din fr. Vezi definitia »

SUBPREFÉCT s.m. (În trecut) Funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului. [< sub- + prefect, după fr. sous-préfet]. Vezi definitia »

RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait]. Vezi definitia »

Obiect de cult, dovada a continuitații romanizarii in teritoriul Daciei dupa retragerea aureliana; Vezi definitia »

RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de considerație, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență. ♦ a ține (pe cineva) la ~ = a ține (pe cineva) la distanță. (< fr. respect, lat. respectus) Vezi definitia »