POLIMÉR s.m. 1. Substanță ale cărei molecule sunt constituite din reunirea mai multor molecule ale unui compus cu caracter nesaturat. 2. (Biol.; despre organe sau organisme) Constituit din mai multe elemente distincte. [< fr. polymère, cf. gr. polys – numeros, meros – parte]. Vezi definitia »

CRUCÉR, cruceri. s. m. (Înv.) Creițar. – Din germ. Kreuzer (după cruce). Vezi definitia »

gujbeider, gujbeideri s. m. (intl., peior., înv.) evreu. Vezi definitia »

talaiér s.n. (reg.) ornament sculptat la stâlpii pridvorului. Vezi definitia »

PERIPTÉR s. n. edificiu înconjurat pe toate laturile de coloane. (< fr. périptère, gr. peripteros) Vezi definitia »