STROBILÁȚIE s. f. înmulțire asexuată în meduze, pornind de la strobil, sau la tenie, pornind de la scolex. (< fr. strobilation) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MALARIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul malariei; paludologie (2). [Gen. -iei. / < fr. malariologie]. Vezi definitia »

ANGIOCARDIOPNEUMOGRAFÍE s. f. radiografie a cavității inimii și a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanțe radioopace. (< fr. angiocardiopneumographie) Vezi definitia »

ONICALGÍE s.f. (Med.) Durere în unghii, cauzată de o mică tumoare. [Gen. -iei. / < fr. onychalgie, cf. gr. onyx – unghie, algos – durere]. Vezi definitia »