DISTORSIÚNE s. f. 1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecțiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare. 2. modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului. 3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală. 4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie. (< fr. distorsion, lat. distorsio) Vezi definitia »

REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație. Vezi definitia »

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție. Vezi definitia »

INOVAȚIÚNE s.f. v. inovație. Vezi definitia »

PUNIȚIÚNE s. f. pedeapsă. (< fr. punition, lat. punitio) Vezi definitia »