CÓNICĂ s.f. Curbă plană rezultată din intersecția unui con cu un plan. [< fr. conique]. Vezi definitia »

PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. Vezi definitia »

MOTROÁȘCĂ, motroaște, s. f. (Reg.) Motoașcă. ♦ Mănunchi. – V. motoașcă. Vezi definitia »

ÎNTREGULÍȚĂ, întregulițe, adj. (Fam., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă. – Întreg + suf. -uliță. Vezi definitia »

VARIÁNTĂ s. f. 1. aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acțiuni. 2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. 3. drum (canal) care ocolește traseul principal, ajungând în același punct final. 4. (biol.) individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila (II, 3) în cadrul activității cercetate. (< fr. variante) Vezi definitia »