DIAGENÉTIC, -Ă, diagenetici, -ce. adj. (Geol.) Cu caracter de diageneză. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagénétique Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă adj. Bazat pe analiză. ◊ Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. ♦ Care utilizează calculul algebric și infinitezimal. [< fr. analytique, it. analitico, gr. analytikos]. Vezi definitia »

MEZOBLÁSTIC, -Ă adj. Al mezoblastului. [< fr. mésoblastique]. Vezi definitia »

SOMÁTIC, -Ă adj. referitor la corp. ♦ celule ~ e = celulele corpului animal sau vegetal, cu excepția celor germinale. (< fr. somatique) Vezi definitia »

CRISTALOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la cristalometrie. [< fr. cristallométrique]. Vezi definitia »