MEFIÉNȚĂ, mefiențe, s. f. 1. (Livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (Psih.) Suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului. [Pr.: -fi-en-] – Din fr. méfiance. Vezi definitia »

plísă², plíse, s.f. (înv.) țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față; pluș. Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia. (< it. locotenenza) Vezi definitia »

CETOGENÉZĂ s. f. formarea de cetone în organisme. (< fr. cétogenèse) Vezi definitia »