ÉTOS s. n. 1. Ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate. 2. Specific cultural al unei colectivități. [Scris și: ethos] – Din lat. ethos, gr. éthos. Vezi definitia »

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os. Vezi definitia »

PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. Vezi definitia »

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse Vezi definitia »

pișăciós, pișăcioásă, adj. (pop.; mai ales despre copii) care se urinează mult (în pat); pișător, pișolcoș, pișălcios. Vezi definitia »