Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, ruptúri, s. f. ~ 4. Hernie. (din rupt + suf. -ură sau direct din lat. ruptūra; cf. it. rottura, pv., cat., sp., pg. rotura, fr. roture)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
ALGEBROLÓGICĂ s.f. Încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule; logică simbolică. [Gen. -cii. / et. incertă]. Vezi definitia »
tólpă, tólpe, s.f. (reg.) grup, ceată, cârd. Vezi definitia »
ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -uță. Vezi definitia »
STRÂNSURÍCĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui strânsură (I 2). Vezi definitia »
CHERCHELEÁLĂ, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. Vezi definitia »