RINOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia nasului. (< fr. rhinologie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

FONIATRÍE s.f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < fr. phoniatrie]. Vezi definitia »

definiție cu lexem inexistent -- depanez o problemă semnalată de Laurențiu. Vezi definitia »

FULGURÁȚIE s. f. 1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări. 3. (fig.) emanație bruscă. (< fr. fulguration, lat. fulguratio) Vezi definitia »