PREZBITÍSM s.n. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, ceea ce face imposibilă vederea clară a obiectelor apropiate; prezbiopie, hipermetropie. [Cf. fr. presbytisme]. Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea. 2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale. 3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral. (< fr. intellectualisme) Vezi definitia »

SOCIOLOGÍSM s. n. orientare ideologică ce tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ♦ ~ vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. (< fr. sociologisme, rus. soțiologizm) Vezi definitia »

OCULTÍSM s. n. studiul și practica științelor oculte; ocultistică. (< fr. occultisme) Vezi definitia »

CHIMIOTACTÍSM s. n. chemotactism. (< fr. chemiotactisme) Vezi definitia »