REVERBERÁȚIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a căldurii. 2. (și fig.) persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o sală, după ce sursa sonoră nu mai emite unde. ♦ ~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor produse de reverberația naturală. (< fr. réverbération) Vezi definitia »

TRIPLOPÍE s. f. defect de vedere, constând din a vedea întreit imaginea aceluiași obiect. (< fr. triplopie) Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍE s. f. Izopolimorfism. – Fr. isopolymorphie. Vezi definitia »

ACATALEPSÍE, acatalepsii, s. f. 1. Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea unui diagnostic la un bolnav. – Din fr. acatalepsie. Vezi definitia »