PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat. praetura, fr. préture) Vezi definitia »

CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec. Vezi definitia »

sclífă, sclífe, s.f. (reg.) un fel de sanie cu care se transportă buștenii din pădure. Vezi definitia »

ZÁRCĂ s. f. (Trans.) Carceră, celulă. ♦ (P.ext.) Închisoare. Zarca Gherlei. (din magh. zárka = carceră, celulă < zár = a închide) Vezi definitia »

bútcă (bútci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda. Vezi definitia »