BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique. Vezi definitia »

BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic. Vezi definitia »

HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Vezi definitia »

BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă adj. Balneoclimatic. [< balneo- + climateric]. Vezi definitia »

HIEROGLÍFIC, -Ă adj. 1. scris cu hieroglife. 2. (fig.; ir.) indescifrabil. (< fr. hiéroglyphique, lat. hieroglyphicus) Vezi definitia »