ÁUTO s.n. (Lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania și Portugalia în sec. XV. [Pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum – acțiune dramatică]. Vezi definitia »

EPILEPTO- elem. „epilepsie”. (< fr. épilepto-, cf. gr. epileptos) Vezi definitia »

BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto. Vezi definitia »

CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto) Vezi definitia »

OT(O)- elem. „ureche”. (< fr. ot/o/-, cf. gr. ous, otos) Vezi definitia »