COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation) Vezi definitia »

NEFRORAFÍE s. f. sutură a unui rinichi. (< fr. néphrorrhaphie) Vezi definitia »

DIVERTICULOSTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală la piele a unui diverticul care nu poate fi extirpat. (< fr. diverticulostomie) Vezi definitia »

OLIGODINAMÍE s. f. acțiunea de distrugere a bacteriilor din apă de către ionii metalelor grele, la o concentrație foarte mică a acestora. (< fr. oligodynamie) Vezi definitia »

PARAPLEGÍE s. f. paralizie completă a membrelor inferioare. (< fr. paraplégie) Vezi definitia »