Definita cuvantului rușine
RUȘÍNE s.f. ~ 3. ~ ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da, a face pe cineva) de rușine ~ ◊ A da cinstea pe rușine v. cinste.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu rușine
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis. Vezi definitia »
scaturígine, scaturígini, s.f. (înv. și reg.) izvor al unei ape. Vezi definitia »
BILLAUD-VARENNE [bió-varẽ], Jean Nicholas (1756-1819), jurist și om politic francez. Iacobin. Membru al Comunei din Paris, al Convenției și apoi al Comitetului Sălvării Publice. Extremist, a contribuit la ghilotinarea lui Herbert și Danton, apoi l-a trădat pe Robespierre. Deportat în Guyana Franceză, unde a și murit. Vezi definitia »
DECORAȚIÚNE s.f. v. decorație. Vezi definitia »
PETIȚIÚNE s. f. v. petiție. Vezi definitia »