Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâșietură, gaură (într-un material țesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
a intra în horă expr. a se implica serios într-o acțiune. Vezi definitia »
CÍSLĂ, cisle, s. f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo „număr”. Vezi definitia »
șotroápă, șotroápe, s.f. (reg.; deprec.) persoană cu mersul urât; femeie bătrână și urâtă. Vezi definitia »
NOMOGRÁMĂ s.f. (Mat.) Reprezentare grafică a unei funcții cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuații cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere]. Vezi definitia »
SERVIÉTĂ s.f. Geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. [Pron. -vi-e-. / < fr. serviette]. Vezi definitia »