răncoteálă, răncotéli, s.f. (reg.) strigăt, gălăgie, larmă, răcnet. Vezi definitia »

ALDÓZĂ s. f. oză cu funcție de aldehidă. (< fr. aldose) Vezi definitia »

PORTBRANCÁRDĂ s. f. cărucior pentru a suporta o brancardă. (< fr. porte-brancard) Vezi definitia »

FERÓNĂ s. f. pulbere microcristalină galbenă, reactiv. (< fr. ferrone) Vezi definitia »

TOLERÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar. 2. Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la măsura, de la calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolérance]. Vezi definitia »