șușălí, șușălésc, vb. IV (reg.; despre pereți sau tavane de lemn) a bate șipci; a șipcui. Vezi definitia »

CHELI- elem. „gheară, clește”. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele) Vezi definitia »

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Vezi definitia »

țingălí, țingălésc, vb. IV (reg.) a suna, a bate (un clopot, clopoțel, un metal lovit). Vezi definitia »

rozolí, rozolésc, vb. IV (reg.) a roade. Vezi definitia »