hárfă (hárfe), s. f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s. m.; harpistă, s. f., din fr. Vezi definitia »

ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei destinată pentru siguranța spatelui trupelor. [Pr.: -ri-er-] – Fr. arrière-garde. Vezi definitia »

CHIMOZÍNĂ s.f. Chimază. [< fr. chymosine]. Vezi definitia »

BERLINÉTĂ s.f. Automobil cu caroserie tip berlină, de dimensiuni reduse. [< it. berlinetta]. Vezi definitia »

RUJEÓLĂ s.f. Boală infecțioasă de copii, foarte contagioasă, caracterizată prin erupții roșii pe piele; (pop.) pojar. [Pron. -je-o-. / fr. rougeole]. Vezi definitia »