APOCÓPĂ, apocope, s. f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa. Vezi definitia »

CÚVĂ s.f. 1. Vas de diferite forme și mărimi, folosit în tehnică și în laborator pentru diferite operații. 2. Porțiune a unui furnal. [< fr. cuve]. Vezi definitia »

JURISPRUDÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. știința dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia) Vezi definitia »

hiólă s. f. – În expresia: în hiolă, tîrîș. – Var. fiolă, fiulă. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., I, 258, urmat de Scriban, din lat. fibŭla (ca. subula › sula), care nu se înțelege sub aspect semantic și nici fonetic (formele cu f nu apar în DAR și par incerte; accentul nu este clar). Pare formație expresivă, pe baza lui a se hăi, hîi „a se nărui, a se prăbuși”. În Mold. Vezi definitia »

NEUROCIBERNÉTICĂ s.f. Disciplină nouă care își propune să cerceteze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernétique]. Vezi definitia »