PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. Vezi definitia »

ZEROVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu nici un element. [< fr. zérovalent]. Vezi definitia »

IRITÁNT, -Ă adj. care irită, supără; enervant. (< fr. irritant) Vezi definitia »

CONSTIPÁNT, -Ă adj. (Despre alimente) Care constipă. [Cf. fr. constipant]. Vezi definitia »

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis. Vezi definitia »